De ce jurnal? Pentru că, printre altele, una dintre funcțiile pe care le poate avea un blog este aceea de jurnal. Nu! Nu vă gândiți la un jurnal mai mult sau mai puțin intim. Nu! Mai degrabă un soi de literatură în stil jurnalistic, ziaristic, documentar... Cam mult spus, dar....
De ce jurnal de pandemie? Pur și simplu... „la plesneală”, cum obișnuiesc să spun uneori. Adică la întâmplare. Sau poate că nu...
Să ne întoarcem în urmă cu ceva luni. Mai multe luni. Poate chiar un an de zile... aproape... Pe undeva, în Extremul Orient, mai precis în China (localitatea, mai mult chiar zona nu prea are importanță), un virus nou începea să-și facă de cap. Probabil era ceva ce atacase până atunci sălbăticiunile locului, liliecii zice-se, și dintr-un moft de parazit ce vrea o diversitate într-ale gazdelor, a început să atace oamenii. Teren virgin, neexplorat, nefolosit, nepregătit să primească un asemenea atac.Ca atare, atacul a intrat ca-n brânză, cum s-ar zice. Și atacatorul a început să profite de noua situație care-i convenea de minune: un corp care nu se opunea atacului, un corp care ceda mult prea ușor „misiunii” de a asigura supraviețuirea virusului, de a-l reproduce, mai mult, de a-l înmulți și de a-l transmite mai departe. Și nu oricum, ci din ce în ce mai adaptat, mai agresiv, mai virulent.
Molima s-a răspândit iute. Mult prea iute. Până acum, deja a făcut un ocol aproape complet al pământului într-un prim val. Omenirea nu a avut altă șansă de a supraviețui decât să facă un pas înapoi și să se retragă în izolare
A fost greu, dar nu a fost suficient. La un moment dat, totul părea a fi sub control. Și ne-am relaxat cu toții. Mult prea devreme. Și mai ales mult prea mult. Era ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, așa că unii au lăsat garda jos și s-au descoperit în fața unui nou atac.
Din păcate, sunt din ce în ce mai mulți care cad victime. Unii scapă cu bine. Cei tineri și puternici, dar nu este o regulă. Chiar dacă părem sănătoși și puternici și credem că facem față, nu putem ști dacă nu cumva avem unul sau mai multe puncte slabe. În plus, avem responsabilitatea nu doar pentru propria sănătate și integritate corporală nu doar pentru noi, ci și pentru cei din jurul nostru, indiferent dacă este vorba despre cei dragi, rude sau prieteni, sau despre necunoscuți. În fond, chiar și acei necunoscuți nouă care pier au la rândul lor rude și prieteni. Mai mult, acei care pier pot fi, în felul lor, oameni pe care familia se bazează, la nevoie, pentru un ajutor, oricât de mic ar fi. Așa că trebuie să avem grijă nu numai de noi ci și de ceilalți, la fel de mult cum am vrea ca acei ceilalți să aibă grijă de noi atunci când ne este greu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu