Jurnal din timpul pandemiei

  Este adevărat că mica mare de acasă, adică piscina, oferă o bălăceală ieftină, comodă, igienică şi extrem de la îndemână. Numai că pentru mine nu are nici pe departe farmecul mării celei mari. Nu îmi oferă parfumul absolut natural al algelor, care, deşi o pacoste pentru mulţi turişti şi aparent semn de mizerie, dimpotrivă pentru mine este un semn că marea este.... curată. Nu îmi oferă nici pe departe muzica inconfundabilă dată de valurile învolburate ce se sparg de ţărm. Ultimul an a fost pentru mine unul aparte. Diferit. Stresant. Viaşa mea se schimbase radical aproape dintr-o dată. Pusă în fața unei situații complet necunoscută în realitate, a trebuit la un moment dat, după primele momente de șoc, să încerc să mă adaptez la noua situație. Nu puteam fugi de provocarea ce era pretutindeni în jurul meu, nu mă puteam feri de necunoscutul plin de potențiale pericole pe care nu le pteam vedea sau simți înainte de a mă ataca. Trebuia să înfrunt situația și să mă adaptez/ Mi-ar fi prins bi

 Vară, cald, soare puternic... Pare un vis dar este realitate pură. Este viața care trece inevitabil, ireparabil, ireversibil. Să visăm puțin. Este vară, este cald. Numai bun de ieșit din casă. Oricât aș trăi de izolat, tot nu pot sta non-stop în casă. Mai ales acum, în perioada lungă, poate prea lungă de izolare, îmi este tot mai dor să ies din casă, să pot respira aer pur, să simt căldura soarelui și parfumul naturii. Deși prefer muntele și pădurea, ador totuși și apa și soarele. Îmi place mirosul pământului proaspăt udat de ploaie. Îmi place mirosul de „baltă”, de râu, de mare, de alge... Mirosuri pe care nu le-am mai simțit de mult timp, dar de care-mi este dor. Încă nu îmi pot permite să merg undeva în vacanță la mare sau la munte. Din considerente sanitare, pe moment, din considerente financiare încă ceva timp de acum înainte. Dar sunt optimistă și cred că viața va reveni la normal. Cum nu putem merge prea ușor la mare, cel mai avantajos ar fi să ne folosim de propriile piscine .

  Bună ziua, dragii mei copii! Mă cunoașteți? Nu? Am înțeles, nu mă cunoașteți încă. Să mă prezint. Sunt renumit în oraș și în țară nu prin numele meu, ci prin renume. Adică poreclă transformată în renume. Mi se spune „Librarul cu papion” ... Mic de statură și cu ochelari par un puști de vârsta voastră. Poate ceva mai tocilar. „Puști” nu mai sunt de mult timp, deși mi-am păstrat copilăria în suflet și oarecum în înfățișare. Am avut o copilărie frumoasă, deși mult diferită de a voastră. Nu aveam tehnologia de care dispuneți voi, căci nu exista nici în visele mele cele mai frumoase și mai fanteziste. Dar am avut ceva cu un farmec aparte: cărți, rafturi de cărți, biblioteci de cărți. Am crescut cu cărți, mi-am deschis ochii pe cărți.  Pentru mine, țara visurilor era biblioteca cu cărți purtțnd parfumul de vechi sau mai puțin vechi. Și libraria cu cărți noi, „calde”, purtând încă parfumul aparte al tipografiei. De pe atunci le provocam coșmaruri părinților care nu mai știau cum să mă dezli

 Sunt femeie, deci până la urma urmei merg la cumpărături. Sau cel puțin am acest impuls de a cumpăra. Pandemia, cu starea de izolare impusă, se pare că mi-a stimulat acest impuls. Am tendința de a cumpăra atât lucruri care mi-ar fi mai mult sau mai puțin necesare, dar în cantități  sensibil mai mari, dar și lucruri de care m-aș putea lipsi pe moment, dar de care simt că aș putea avea nevoie la un moment dat. Nu am timpul necesar pentru a colinda magazinele clasice. Nu am nici timpul, nici energia necesară. Numai că viața mea de un an și mai bine încoace m-a împins cu shoppingul în online, ca dealtfel cu multe alte activități. La început, dar mai ales acum, principalele produse pe care le cumpăr mai des în online ar fi obiectele masive, cum ar fi obiectele de mobilier sau electrocasnicele, pe care cu greu le-aș putea transporta acasă de una singură, dar și cărțile de specialitate și nu numai, pe care le găsesc mai greu în librăriile dintr-un orășel mic de provincie. Asta mă scutește, î

  Aş vrea să-ţi dăruiesc un inel simplu din argint cu piatră albastră, la fel de albastră ca ochii tăi, Dar ştiu că nici un albastru din lumea pietrelor nu este la fel de limpede şi de senin ca ochii tăi limnăpeyi şi clari care mă priveau patrunzând până-n adâncul sufletului și de care nu-mi puteam feri gândurile cele mai tainice. Aș vrea să ți-l pun pe degetul tău fin și mic cu care mă mângâiai sau mă dojeneai la fel de blând deopotrivă. Dar știu că este prea târziu acum și, deși îmi este cumplit de dor de mâinile tale, încă le mai simt mângâindu-mi somnul adânc. Aș vrea să-ți pun la urechile-ți mici o pereche de cercei din argint cu pietre la fel de albastre ca ochii tăi, care să mă privească din umbra părului tău. Dar știu că ochii tăi nu mă vor mai privi niciodată de pe pământ, ci dintr-o stea îndepărtată, pierdută în eernitatea nemuririi. Aș vrea să-ți pun la gât un colier de argint în care să se prindă toate stelele cerului, la fel de nenumărate ca și dragostea pe care mi-ai pu

 Recunosc... Au trecut ani buni de când m-am mutat „în casă nouă”. Vorba vine, este apartamentul unei mătușe, care locuia împreună cu părinții ei, adică bunicii mei. După 13 ani de când s-au mutat ei din vechea casă în noul apartament, care atunci era nou pe bune, a murit bunicul meu. După 40 de zile a murit și mătușa. A rămas ca singur locatar bunica supraviețuitoare care, simțind că nu mai are nici ea mult de trăit, a făcut demersurile necesare pentru a fi eu proprietarul de drept. După încă 8 ani a murit și ea. Ca atare, rămâneam eu proprietarul nu numai de drept ci și de fapt. Dar parcă încă nu mă trăga inima să mă mut. Parcă spiritul bunicii încă mai locuia acolo. Este drept că bunicii și mătușa, în timpul vieții lor, au întreținut și îmbunătățit apartamentul cât de bine s-a putut. Dar mai erau multe de făcut. Cum încă nu mă trăgea inima să mă mut în apartament, dar eram conștientă că o voi face într-o zi, am început, cu ajutorul părinților, să investesc mai departe în el. După po

În 1978, Guy Somers înființa compania belgiană Frisomat. De atunci compania s-a dezvoltat în domeniul proiectării, dezvoltării, producerii și construirii de hale metalice realizate din oțel laminat la rece. Compania deține controlul asupra întregului proces de producție a halei industriale care urmează a fi construită, de la proiectare la dezvoltare, de la transport la montaj. Din start, costurile sunt mult reduse și controlabile, întrucât o singură companie realizează toate operațiile necesare. În plus, construcțiile prefabricate din oțel laminat la rece utilizează cu 30% mai puțin oțel, fiind cu toate acestea solide și durabile. Din acest motiv, halele Frisomat sunt ușor de transportat și montat, de aici o nouă potențială scădere a costurilor generale de producere. În timp compania și-a dezvoltat un renume considerabil, astfel încât peste 85% din producția sa este destinată exportului. În prezent, Frisomat deține 14 filiale internaționale - Algeria, Belgia, Bulgaria, Slovacia Franța,

 - CUM TE CHEAMĂ PUI DE DAC ??? - Werner Iohannis, Măria Ta, Președintele României! - Pe voi doi cu  tricolorul la piept, cum va cheama, românașii mei? -  Noi suntem primari, Dominik Fritz si  Clotilde Armand! - Dar pe tine, pui de roman? - Ludovic Orban, Excelența - Voastră, până  adineauri premier al României, iar acum președinte al Camerei Deputaților. - Și pe tine, urmaș al carpilor? - Eduard Hellvig, Prealuminate Domn, Directorul SRI! - Pe tine cum te cheamă, vlăstar al lui Decebal? - Siegfried Mureșan, Măria Ta, Comisar European! - Dar pe tine, urmașă a lui Burebista?  - Koveși, Înălțimea-Voastră, Procuror șef la UE! - Dar pe tine cum te cheamă femeie "bună"? - Eu sunt Renate Weber. - Și ce funcție ocupi?    - Avocatul Poporului României și reprezentanta lor pe lângă Soros.                              - Iar pe tine  cum te cheamă omule?  - Raed Arafat. Sunt de neam arab Domnule și mă ocup de sănătatea românilor. Sunt comandant în situațiile de urgență din România! Sunt

Tocmai povesteam cândva într-o postare plasată online că ador persoanele care îmbătrânesc frumos, fie bărbați, fie femei. Mai ales femei. Desigur, timpul curge implacabil pentru fiecare dintre noi, lăsându-și amprenta pe chipul și trupul fiecăruia dintre noi. Trăsăturile feței se înăspresc, apar primele riduri fine, oasele și mușchii dor la orice suprasolicitare. Desigur, procesul poate fi atenuat prin schimbarea stilului de viață: alimentație, antrenament fizic, dozarea efortului, odihnă, aer curat. Dar se cere și puțin ajutor din punct de vedere cosmetic. Doar puțin, fără a face exces de nici un fel. Cu siguranță sunt persoane care, prin natura profesiei lor, în speță artiști care apar în fața publicului pe scenă sau în materiale video sau persoane care lucrează în televiziune, care folosesc destul de mult fardurile pentru a se machia. Și excesul sau folosirea nechibzuită a produselor de proastă calitate, în aceste cazuri, lasă urme pe chip sub forma ridurilor  Cu siguranță nu trebui

 A trecut vremea când puteam să mă îmbrac chiar mai „ponosit” fără să-mi pese prea mult. Practic nu prea am avut timp să-mi doresc asta, dar nu prea am avut încotro. Veniturile mele proprii practic încă nu existau, iar veniturile familiei erau destul de limitate, din ce în ce mai limitate pe măsură ce nevoile, implicit cheltuielile, creșteau destul de mult și de rapid. Dacă până la 20-25-30 de ani am încercat și aproape am reușit să fac economii „la sânge”, acum mărturisesc că este din ce în ce mai greu dacă merg în continuare în stilul anilor de acum... câteva decenii. Ideea de a renunța la lucrurile ce pot părea neesențiale pare bună. dar... care sunt acele lucruri neesențiale? La ce să renunți și cum să duci un trai decent și să-ți păstrezi o imagine bună fără să depășești bugetul de care dispui la un moment dat? Acum apare un nou aspect în viața de zi cu zi: nevoia de a fi „în trenduri”, „la modă”, tocmai pentru a fi acceptat ușor de acea parte a societății în care încerci să te in

 Niciodată de când mă știu nu am avut venituri mari în familie, cel puțin nu constant pe o perioadă mai mare de timp. S-a trăit doar din salariu, cel mult, doar pentru perioade limitate de timp, din venituri provenite din ore suplimentare. Iar nevoile familiei erau destul de mari, din ce în ce mai mari pe măsură ce trecea timpul. Singura soluție de a duce un trai decent, fără a strânge cureaua mai mult decât era necesar și fără a periclita sănătatea și imaginea generală a fiecăruia dintre noi, era să nu se cheltuie bani pe lucruri ce nu erau prioritare în acel moment. Venituri suplimentare nu se găseau la tot pasul, iar ceea ce se găsea presupunea extinderea muncii și a efortului peste o limită ce s-ar fi dovedit periculoasă pentru sănătate, întrucât ar fi putut duce la epuizare inutilă.  Ca atare, la un moment dat ne-am dat seama că se impunea o deviză de tipul #farabaniaruncati. Una dintre primele soluții de economisire a banilor era cumpărarea oricărui produs posibil la un preț cât

 Pentru fiecare dintre noi există câte un colțișor din casă care este, practic, „fieful” nostru, locul unde ne petrecem majoritatea timpului, unde muncim și, muncind, ne relaxăm, locum unde preferăm să „dominăm”, să ocupăm aproape tot spațiul, nelăsând pe ceilalți să se apropie sau, dacă îi lăsăm prin preajmă, o facem doar pentru a le coordona activitatea lor proprie cu activitatea noastră. Unul dintre aceste mici „fiefuri”din cadrul locuinței noastre ar putea fi ... bucătăria. Este locul unde ne petrecem mare parte din timp pentru a prepara hrana de toate zilele, chiar dacă este vorba de ceva rapid, cum ar fi o salată, un sandviș sau o gustare simplă, un ceai, o cafea sau un suc de fructe, de multe ori locul unde chiar mâncăm. Este locul unde ne descătușăm energiile și creativitatea pentru a construi ceva de la zero saupornind de la „resturile” felurilor de mâncare pregătite cu câteva zile înainte. La drept vorbind, odată cu înaintarea în vârstă, meniul meu s-a adaptat posibilităților

  . „ACASĂ” este acel loc cu semnificație deosebită pentru fiecare dintre noi. Este acel spațiu în care ne-am trezit la viață, am crescut și am trăit în siguranță și intimitate în mijlocul familiei sau locul pe care l-am construit prin forțe proprii, cu materiale de construcții procurate de la firme precum Vindem-ieftin.ro ... ACASĂ este tocmai acel loc plasat oriunde în lume unde trăim simțindu-ne în perfectă siguranță. Este acea ușă tot timpul deschisă spre spațiul care ne primește și ne va primi mereu de oriunde am veni. Este acel spațiu care ne oferă bucurie, emoție, intimitate și siguranță,dar și posibilitatea de a avea și păstra amintiri și de a face planuri de viitor. Este acel loc unde putem medita, unde putem visa, unde muncim sau ne odihnim în tihna vieții de toate zilele din trecut, prezent și viitor. ACASĂ poate fi ceva indefinit, fiind orice loc unde ne simțim bine. Sau poate fi ceva cu totul aparte, moștenit sau creat de către noi. Este acel loc în care am investit nu nu

 Fiecare dintre noi are o personalitate complexă, personalitate care se dezvăluie celor din jurul nostru prin simpla noastră apariție în peisaj, prin modul de a gândi și de a acționa, prin vestimentație dar și prin decorarea habitatului în care ne ducem viața. Oare ce ar spune propria noastră locuință despre fiecare dintre noi și familia noastră? Probabil enorm de multe. Dar să simplificăm puțin lucrurile. Să luăm doar o parte a locuinței, cea în care ne petrecem o mare parte a timpului. Oare ce ar spune despre noi și familia noastră? Dar care ar putea fi acel colțișor potențial relevant. Unii ar spune livingul, alții ar spune biblioteca, biroul sau camera de lucru. Dar eu una cred că acel colțișor care ar putea vorbi destul de multe despre noi ar putea fi bucătăria. De ce bucătăria? Pentru că bucătăria poate fi atât un colț de relaxare cât și de lucru. Muncim în bucătărie gătind pentru noi și familia noastră. Dar ne și relaxăm în bucătărie gătind sau pur și simplu preparând o cafea, o

 Şi a venit şi primăvara! O primăvară nouă, ca oricare alta, şi totuşi diferită. O primăvară care, prin definiţia anotimpului în sine, presupune primenire, (re)înnoire în natură, în peisaj, în ambient, în corpul ca şi în sufletul omului. Tradiţia românească şi nu numai presupune ca odată cu sosirea primăverii să se treacă la curăţenia generală. Curățenie care se face atât înăuntrul casei cât și înafara ei. Dacă înafara casei se trece la strângerea resturilor vegetale și prelucrarea lor, fie prin ardere fie pentru obținerea de compost, acel îngrășământ natural de origine vegetală care, reîntorcându-se în pământul care le-a dat naștere, îl fac să rodească din nou mai puternic ca înainte, înăuntrul casei se scutură de praf și mizerie toate colțișoarele odăilor, toate lucrurile din gospodărie, reîmprospătându-se totodată și aerul din încăperi. În perioada aceasta a anului simt și eu și mă bucur de reînvierea și reîmprospătarea naturii. Și simt că odată cu natura îmi reînvie și mi se reîmpr

 Sunt blogger de mai bine de 15 ani. Asta pentru că îmi plăcea să scriu. De fapt cred că una dintre primele pasiuni a fost cititul. Veche de tot, încă nu pusesem mâna pe un abecedar, dar se pare că pusesem mâna pe cărţi de poveşti din care deprinsesem literele. Aşa că de la citit la scris nu a fost decât un pas mic pentru mine, dar un posibil pas mare pentru viitorul meu ca om pasionat de ceva anume. Nu! Nu am renunţat la scrisul pe hârtie cu tot felul de unelte de scris. Dar m-am apucat şi de scris prin intermediul tastaturii. Și asta de voie de nevoie, pentru a fi în pas cu evoluția vremurilor... Iată-mă înscriindu-mă din nou în competiție. Până acum scopul meu a fost să duc probele toate, de la prima până la ultima, adică să devin finalist. Și de ce nu? să urc cât mai sus în clasament. Nu! Nu vreau să câștig concursul. Vreau să simt cât mai mult acea adrenalină pulsând în tot corpul din prima până-n ultima zi. Poate pentru a mă feri de sictirul și lehamitea vieții noastre de acum, d