Treceți la conținutul principal

Evernisaj, second-hand și outlet CHIC&SMART. Moda versus originalitate. Ce alegi: să fii în trenduri sau să fii tu însuți/însăți și cum faci asta?

 A trecut vremea când puteam să mă îmbrac chiar mai „ponosit” fără să-mi pese prea mult. Practic nu prea am avut timp să-mi doresc asta, dar nu prea am avut încotro. Veniturile mele proprii practic încă nu existau, iar veniturile familiei erau destul de limitate, din ce în ce mai limitate pe măsură ce nevoile, implicit cheltuielile, creșteau destul de mult și de rapid.

Dacă până la 20-25-30 de ani am încercat și aproape am reușit să fac economii „la sânge”, acum mărturisesc că este din ce în ce mai greu dacă merg în continuare în stilul anilor de acum... câteva decenii. Ideea de a renunța la lucrurile ce pot părea neesențiale pare bună. dar... care sunt acele lucruri neesențiale? La ce să renunți și cum să duci un trai decent și să-ți păstrezi o imagine bună fără să depășești bugetul de care dispui la un moment dat?

Acum apare un nou aspect în viața de zi cu zi: nevoia de a fi „în trenduri”, „la modă”, tocmai pentru a fi acceptat ușor de acea parte a societății în care încerci să te integrezi. Și totuși trebuie să ai stilul propriu, originalitatea ta, fie și doar pentru că uneori ai senzația că ceea ce este la un moment dat „la modă” nu te prinde.

Și totuși senzația aceasta nu este doar senzație ci este realitate „pe bune”. Să luăm de pildă aspectul vestimentar. Nu orice este „la modă” avantajează toate persoanele. Să dau ca exemplu propria persoană. Sunt extrem de greu de îmbrăcat cu produsele de serie. Am nevoie de încălțăminte de dimensiuni relativ reduse, număr mic la limita dintre copii și adulți. În plus, nu mă avantajează tocurile și încălțămintea îngustă și ascuțită la vârf. Deci adio tocuri înalte, tip stileto, sau vârfuri ascuțite la încălțăminte. Iar în cazul articolelor de îmbrăcăminte am nevoie de modele suficient de largi, dar nu prea lungi; sunt mică de statură și departe de a fi slabă. Nu mă prind materialele subțiri până spre transparență sau care se mulează ușor. Prefer ca îmbrăcămintea să fie suficient de lejeră încăt să nu-mi stingherească mișcările.


Cum atât îmbrăcămintea cât și încălțămintea prefer să fie ușoară, dar rezistentă, să fie comodă și rezistentă, să combine minimum de decență, chiar dacă nu este excesiv de elegantă, cu posibilitatea de a fi purtată în diferite contexte, de a putea fi curățată și reparată ușor, nu este exclus să mă vedeți îmbrăcată în denim și încâlțată în bocanci sau încălțăminte sport.



Și cum obișnuiesc să port multe lucruri cu mine la servici, să nu vă mirați dacă mă vedeți purtând căte o geantă enormă și plină cu de toate...


... sau, de ce nu, ca să fie mai ușor de purtat și să nu îmi suprasolicite coloana vertebrală, să înlocuiesc gențile mari cu un rucsac încăpător purtat în spate. Dar asta doar în situațiile când nu merg într-un cadru mai mult sau mai puțin oficial.










Dar să revenim la statutul meu de femeie matură, cu un servici stabil și care are nevoie de o ținută cât de cât respectabilă ca să se poată încadra „în peisaj”. Teoretic ar trebui să mă îmbrac cu haine, dacă nu de firmă, cel puțin nu ponosite sau vizibil demodate. Numai că hainele de firmă... costă. La un moment dat am adoptat ideea de a mă îmbrăca cu articole de vestimentație second hand. Ideea a fost genială la început. Dacă aveam răbdare să caut ceva mai mult, puteam găsi haine de calitate suficient de bună, adesea aproape noi sau chiar noi,dar cu „defecte” minore ce puteau trece neobservate sau puteau fi remediate prin transformări minime. Și totul la prețuri sensibil mai mici decât în magazinele de produse nou-nouțe. Și culmea! puteam avea norocul să prind produse de firmă, chiar dacă nu prea pretențioase. O idee cel puțin la fel de genială este posibilitatea de a putea achiziționa produse de tip outlet damă. Ideea este de a cumpăra produse de firmă la prețuri mult reduse., ceea ce-mi permite să mă îmbrac bine, elegant, încadrându-mă într-un buget absolut rezonabil și corespunzător veniturilor mele totuși limitate.

Modă sau originalitate? Eu cred că amândouă variantele se pot combina în modul cel mai fericit posibil, fărăeforturi prea mari.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un nimeni!!!...

  Dacă mă gândesc mai bine, în ultima vreme mi s-a confirmat o bănuială pe care o aveam de mulți ani și care preferam să nu fie adevărată. Nici acum nu pot accepta faptul că pentru cei aflați la conducere, la nivel local sau mai sus, sunt un NIMENI, un oarecare bun doar ca și sac de box și otreapă de spălat mizeria de pe jos, dar se pare că asta este realitatea. În ultimii 12 ani, să zicem cu aproximație, orașul în care trăiesc și lucrez a fost condus și administrat mai bine sau mai puțin bine de reprezentanții unei anumite formațiuni politice. De fapt aceeași oameni cameleonici care au trecut dintr-o formațiune politică în alta, după cum își simțeau șansele de a-și menține același scaun în postul de conducere, măcar același loc dacă nu unul mai înalt și mai confortabil. În timp ce noi încercam să supraviețuim la un nivel extrem de scăzut de trai. Puteam să schimbăm situația la fiecare votare. Dar cei mai mulți erau cuprinși de o (in)explicabilă lehamite, de parcă ar fi spus: „Oricum n

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

 Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei. În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare. 1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive. Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat de

În fond... De ce un asemenea jurnal?

 De ce jurnal? Pentru că, printre altele, una dintre funcțiile pe care le poate avea un blog este aceea de jurnal. Nu! Nu vă gândiți la un jurnal mai mult sau mai puțin intim. Nu! Mai degrabă un soi de literatură în stil jurnalistic, ziaristic, documentar... Cam mult spus, dar.... De ce jurnal de pandemie? Pur și simplu... „la plesneală”, cum obișnuiesc să spun uneori. Adică la întâmplare. Sau poate că nu... Să ne întoarcem în urmă cu ceva luni. Mai multe luni. Poate chiar un an de zile... aproape... Pe undeva, în Extremul Orient, mai precis în China (localitatea, mai mult chiar zona nu prea are importanță), un virus nou începea să-și facă de cap. Probabil era ceva ce atacase până atunci sălbăticiunile locului, liliecii zice-se, și dintr-un moft de parazit ce vrea o diversitate într-ale gazdelor, a început să atace oamenii. Teren virgin, neexplorat, nefolosit, nepregătit să primească un asemenea atac.Ca atare, atacul a intrat ca-n brânză, cum s-ar zice. Și atacatorul a început să profi

O ChocoTelegramă - cadou din ciocolată

 Îmi amintesc cu nostalgie de aniversările zilelor mele de naștere de pe când eram încă copil. Fie că erau doar în familie sau între colegi, întotdeauna erau cadouri. Iar unul dintre cadouri era mereu același, cel primit de la bunica mea: un imens tort cu cremă de ciocolată. Atâta vreme cât a fost în putere, ea îmi făcea tortul, mare, dulce și frumos ornat. Și făcut în casă de mâinile ei. Deși nu sunt mare amatoare de dulciuri, duc dorul întotdeauna acelor cofeturi, fie că le primesc la ocazii festive, fie că le mănânc fără un pretext anume. Și oricât de sofisticate ar fi cadourile primite la ocazii festive, cred că unele dintre cele mai fine, delicate și... delicioase daruri sunt variatele cadouri de ciocolată. De regulă sau mai bine spus cel mai frecvent mi se oferă cadouri de ciocolată, de calitate bună, e adevărat, dar fără prea multe pretenții. Dar mărturisesc că duc dorul produselor de ciocolată fină, care ți se topește spontan în gură, umplând-o de o aromă fină. Copil fiind, am

Fără bani aruncați

 Niciodată de când mă știu nu am avut venituri mari în familie, cel puțin nu constant pe o perioadă mai mare de timp. S-a trăit doar din salariu, cel mult, doar pentru perioade limitate de timp, din venituri provenite din ore suplimentare. Iar nevoile familiei erau destul de mari, din ce în ce mai mari pe măsură ce trecea timpul. Singura soluție de a duce un trai decent, fără a strânge cureaua mai mult decât era necesar și fără a periclita sănătatea și imaginea generală a fiecăruia dintre noi, era să nu se cheltuie bani pe lucruri ce nu erau prioritare în acel moment. Venituri suplimentare nu se găseau la tot pasul, iar ceea ce se găsea presupunea extinderea muncii și a efortului peste o limită ce s-ar fi dovedit periculoasă pentru sănătate, întrucât ar fi putut duce la epuizare inutilă.  Ca atare, la un moment dat ne-am dat seama că se impunea o deviză de tipul #farabaniaruncati. Una dintre primele soluții de economisire a banilor era cumpărarea oricărui produs posibil la un preț cât

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent Și ce era pe punctul să intre-n faliment, Se da de ceasul morții, de foame să nu crape Și din dificultate cu chiu cu vai să scape. Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe, În tril de păsărele și chiorăit de mațe Și adormi de foame, ca anesteziată, Când se trezi deodată subit înviorată. Pesemne că visase cuvântu-acela magic… Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic, Luă din farmacie fără regret sau frâu, Purcoi de laxative și le-aruncă în râu, Mai sus de locul unde veneau când li-era sete, În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete. Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,  În pragul farmaciei exact ca înainte. După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie, Că fiarele în masă aveau pântecăraie Și au venit degrabă, aproape-n agonie, Să ceară tratamente și sfat la farmacie. Vulpița cea vicleană le asculta pe toate, Le întreba de dietă, de-au labele curate Și cu cinism le scoase brutal din letargie, Spunând că în mod sigu

Încă departe...

 La început a fost doar o ştire de presă. O ştire ca oricare alta. Cum că, undeva în China, a apărut un virus nou care îşi extinde cu repeziciune aria de potențială răspândire a infectărilor umane. Oricăt s-ar fi încercat totuși să se treacă cu vederea acest fapt, oricât de mult s-ar fi încercat, ipotetic vorbind, să se ascundă faptele, amploarea crescută a fenomenului nu putea fi trecută cu vederea. Nu era prima molimă apărută pe pământ. Au fost de-a lungul istoriei umane dezastre de această natură care au decimat comunități întregi și au semănat spaimă și teroare. Împotriva acestor molime s-a încercat tot ce era omenește posibil, în acele vremuri pentru a stopa extinderea lor. Nu s-a reușit, dar măcar s-a încercat cu priceperea din acele vremuri. Și s-a încercat să se înțeleagă fenomenul pentru a se lupta cu mai multă eficiență.  Spitalele erau asaltate de persoane infectate. Erau pline de bolnavi în stare mai ușoară sau mai gravă, cei gravi fiind din ce în ce mai mulți. Aveau de suf

Baia care mă defineşte

 De ceva vreme privesc cu jind peste tot interiorul băii proprii. S-ar cere cam de multișor o reparație (aproape) capitală. Recunosc! Nu s-au mai făcut de mult timp modificări majore la nivelul băii, deși este folosită aproape la fel de frecvent ca și bucătăria. Adevărul este că umezeala destul de intensă de la acest nivel, atât cea produsă de mine cât și cu ajutorul dat de vecina de deasupra mea, a produs o vătămare destul de puternică mai ales a unei părți din tavan și nu numai. Așa că este necesar luarea urgentă de măsuri pentru a remedia degradarea băii până nu este prea târziu, în ideea că vor fi necesare mai profunde la nivelul băii și/sau reparații și în restul locuinței. Deocamdată nu este necesară schimbarea completă a gresiei și faianței din baie. Poate doar „cârpeli” pe ici pe colo. Dar, pe lângă repararea pereților și tavanului, s-ar cere și o schimbare, cel puțin parțială, a mobilierului din baie. O idee ar fi inspirația dată de mobilierul de baie de la SaviniDue , indifer

Un parchet nou la o casă veche

 Recunosc... Au trecut ani buni de când m-am mutat „în casă nouă”. Vorba vine, este apartamentul unei mătușe, care locuia împreună cu părinții ei, adică bunicii mei. După 13 ani de când s-au mutat ei din vechea casă în noul apartament, care atunci era nou pe bune, a murit bunicul meu. După 40 de zile a murit și mătușa. A rămas ca singur locatar bunica supraviețuitoare care, simțind că nu mai are nici ea mult de trăit, a făcut demersurile necesare pentru a fi eu proprietarul de drept. După încă 8 ani a murit și ea. Ca atare, rămâneam eu proprietarul nu numai de drept ci și de fapt. Dar parcă încă nu mă trăga inima să mă mut. Parcă spiritul bunicii încă mai locuia acolo. Este drept că bunicii și mătușa, în timpul vieții lor, au întreținut și îmbunătățit apartamentul cât de bine s-a putut. Dar mai erau multe de făcut. Cum încă nu mă trăgea inima să mă mut în apartament, dar eram conștientă că o voi face într-o zi, am început, cu ajutorul părinților, să investesc mai departe în el. După po

La vaccinare

 De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!! Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale. În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic