Și au fost alegeri. Ieri, duminică, de sf. Nicolae. Începutul sărbătorilor de iarnă.
Se pare că toți politicienii au vrut să primească cadouri în cizmulițe. Și le-au primit sau le vor primi, chiar dacă vor fi vărguțe solide și nu cine știe ce dulci. Mai degrabă amare, mult prea amare.
Acum toți vor încerca să dreagă busuiocul. Să repare tot ceea ce se poate repara. Să combine elementele apărute în modul cel mai fericit cu putință. Vor fi lupte crunte care îi vor privi întâi pe ei. Și mare lucru să nu fim și noi afectați, cu mic cu mare. Factura este plătită de toți deopotrivă.
Poate că lehamitea și dezamăgirile au fost prea mari. Mult prea mari ca să ne îndemne să ne implicăm. Reacția este normală până la un punct, dar... Nu poate dura la nesfârșit așa. Cercul vicios trebuie distrus, lanțul nenorocirilor trebuie cumva rupt. Trebuie luată atitudine fără a fi nevoie să ne sinucidem inutil.
Primul pas ar fi fost să mergem la vot. Chiar dacă aparent nu aveam pe cine alege. Și totuși gafele trebuiau sancționate într-un fel. Prima dată prin prezența la vot, ar fi fost o primă minimă reacție. Trebuie să se vadă în primul rând că ne implicăm în toate situațiile, indiferent cum, pentru început, apoi din ce în ce mai lucid și mai bine. Că există un feedback indiferent de lehamite. Non-reacția nu este o soluție, o spun din propria experiență.
În fond, nu putem aștepta ca altcineva să ne rezolve problemele fără să cerem acest lucru. Nimeni nu poate îndrepta o situație fără să existe un feedback. Dacă nu luăm în considerare aceste lucruri viitorul nu va fi roz, ci de un maro extrem de dubios și de fetid. Pe care ar trebui să acceptăm să-l suportăm dacă acceptăm să nu facem nimic pentru asta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu