Treceți la conținutul principal

Cea mai bună versiune a mea în materie de frumuseţe


 

 

 Copil fiind, nu aveam cum înţelege de ce adulţii folosesc cosmetice. Nu mă gândesc la produsele banale de igienă personală: săpun, şampon de păr, gel de duş, pastă de dinţi, cremă de ras şi produse după ras în cayul bărbaţilor, ci la creme de faţă şi de corp sau produse de machiaj. În mintea mea era încolţită ideea că niciodată nu voi folosi asemenea produse.

Desigur gândeam cu mintea mea de copil, bazându-mă și pe faptul că organismul meu de atunci nu avea nevoie și nu era pregătit pentru folosirea de astfel de produse. Crescând fie și numai puțin, am constatat că, dacă nu fața, cel puțin anumite zone ale corpului aveau nevoie, dacă nu de anumite retușuri, cel puțin de ajutor cosmetic pentru a arăta și a se menține relativ bine. Problemele nu erau dezastruoase, ci doar zone cu piele mai uscată, relativ deshidratată, și aspră sau, dimpotrivă, zone cu exces de sebum ce se cerea îndepărtat mai frecvent.

Pe atunci nu era pe piața românească o gamă prea largă de produse cosmetice. Dar se găseau produse de calitate verificată în timp. Produsele de lux, dar relativ accesibile și pentru oamenii obișnuiți erau produsele Farmec, în special produsele din gama Gerovital - Doctor în frumusețe pentru pielea fiecărei femei, adaptate pentru vârstă și tip de ten.

Născută sub semnul evoluției și produs 100% românesc, gama Gerovital este un produs cu tradiție de decenii și absolut revoluționar de la începuturi și până în prezent. Am încă foarte puternic întipărit în minte faptul că propria mea mamă folosea cu succes produsele Gerovital și avea un ten absolut împecabil și la vârste trecute de prima tinerețe.

Una dintre cele mai recente game de produse Gerovital este gama Gerovital H3 Evoluțion Perfect Look, al cărei ingredient principal este acidul hialuronic 4D. Acidul Hialuronic 4D este un complex molecular antirid ce conține 4 dimensiuni moleculare diferite. În funcție de masa moleculară, Acidul Hialuronic are un grad diferit de absorbție în piele cu beneficii specifice, de la efectul de hidratare imediată la suprafața pielii, la pătrunderea în straturile profunde ale epidermei pentru a stimula capacitatea de apărare naturală a pielii și activarea procesului de reparare epidermică. Acțiunea Acidului Hialuronic 4D este completată de Uleiul Natural din Trandafir Sălbatic, care aduce un aport valoros de nutrienți cu scopul de a crește elasticitatea, fermitatea, gradul de hidratare și confortul pielii.

Linia asigură un program complet de îngrijire pentru ten:

  • Apă Micelară Bifazică
  • Apă Micelară cu Ulei de Trandafir Sălbatic
  • Cremă Fermitate Contur Ochi
  • Cremă Ultra-Activă și Luminozitate
  • Cremă Remodelare Contur Față
  • Mască Regenerantă Nocturnă

În plus, din gama Gerovital H3 Evolution Perfect Look fac parte și produsele de hidratare și îngrijire pentru corp :


  • Cremă Hidratantă Fermitate Corp
  • Cremă Anticelulitic

Produsele Gerovital H3 Evolution Perfect Look  se adresează tuturor tipurilor de ten, au formulări ușoare și conferă beneficii imediate.

Cremă Hidratantă Fermitate Corp Gerovital H3 Evolution Perfect Look Ținând cont de necesitățile mele în acest moment, probabil aș opta într-o primă fază pentru o cremă hidratantă, atât pentru corp cât și pentru față. Am trecut și eu de ceva vreme de prima tinerețe și, sincer vorbind, organismul în general și pielea în special au un grad din ce în ce mai mic de hidratare și trebuie ajutate să se refacă în mod corespunzător pentru a arăta bine și a crea o senzație de minim confort.

  Cu timpul, cu siguranță aș opta pentru toate sau aproape toate produsele din gama Gerovital măcar o dată, pentru a explora și testa fiecare produs în parte și a vedea care mi se potrivește cel mai bine în perioade diferite din zi și din an. Dar cu siguranță voi rămâne pentru cât mai mult timp fidelă mărcii mele de suflet în materie de cosmetice.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un nimeni!!!...

  Dacă mă gândesc mai bine, în ultima vreme mi s-a confirmat o bănuială pe care o aveam de mulți ani și care preferam să nu fie adevărată. Nici acum nu pot accepta faptul că pentru cei aflați la conducere, la nivel local sau mai sus, sunt un NIMENI, un oarecare bun doar ca și sac de box și otreapă de spălat mizeria de pe jos, dar se pare că asta este realitatea. În ultimii 12 ani, să zicem cu aproximație, orașul în care trăiesc și lucrez a fost condus și administrat mai bine sau mai puțin bine de reprezentanții unei anumite formațiuni politice. De fapt aceeași oameni cameleonici care au trecut dintr-o formațiune politică în alta, după cum își simțeau șansele de a-și menține același scaun în postul de conducere, măcar același loc dacă nu unul mai înalt și mai confortabil. În timp ce noi încercam să supraviețuim la un nivel extrem de scăzut de trai. Puteam să schimbăm situația la fiecare votare. Dar cei mai mulți erau cuprinși de o (in)explicabilă lehamite, de parcă ar fi spus: „Oricum n

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

 Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei. În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare. 1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive. Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat de

În fond... De ce un asemenea jurnal?

 De ce jurnal? Pentru că, printre altele, una dintre funcțiile pe care le poate avea un blog este aceea de jurnal. Nu! Nu vă gândiți la un jurnal mai mult sau mai puțin intim. Nu! Mai degrabă un soi de literatură în stil jurnalistic, ziaristic, documentar... Cam mult spus, dar.... De ce jurnal de pandemie? Pur și simplu... „la plesneală”, cum obișnuiesc să spun uneori. Adică la întâmplare. Sau poate că nu... Să ne întoarcem în urmă cu ceva luni. Mai multe luni. Poate chiar un an de zile... aproape... Pe undeva, în Extremul Orient, mai precis în China (localitatea, mai mult chiar zona nu prea are importanță), un virus nou începea să-și facă de cap. Probabil era ceva ce atacase până atunci sălbăticiunile locului, liliecii zice-se, și dintr-un moft de parazit ce vrea o diversitate într-ale gazdelor, a început să atace oamenii. Teren virgin, neexplorat, nefolosit, nepregătit să primească un asemenea atac.Ca atare, atacul a intrat ca-n brânză, cum s-ar zice. Și atacatorul a început să profi

O ChocoTelegramă - cadou din ciocolată

 Îmi amintesc cu nostalgie de aniversările zilelor mele de naștere de pe când eram încă copil. Fie că erau doar în familie sau între colegi, întotdeauna erau cadouri. Iar unul dintre cadouri era mereu același, cel primit de la bunica mea: un imens tort cu cremă de ciocolată. Atâta vreme cât a fost în putere, ea îmi făcea tortul, mare, dulce și frumos ornat. Și făcut în casă de mâinile ei. Deși nu sunt mare amatoare de dulciuri, duc dorul întotdeauna acelor cofeturi, fie că le primesc la ocazii festive, fie că le mănânc fără un pretext anume. Și oricât de sofisticate ar fi cadourile primite la ocazii festive, cred că unele dintre cele mai fine, delicate și... delicioase daruri sunt variatele cadouri de ciocolată. De regulă sau mai bine spus cel mai frecvent mi se oferă cadouri de ciocolată, de calitate bună, e adevărat, dar fără prea multe pretenții. Dar mărturisesc că duc dorul produselor de ciocolată fină, care ți se topește spontan în gură, umplând-o de o aromă fină. Copil fiind, am

Fără bani aruncați

 Niciodată de când mă știu nu am avut venituri mari în familie, cel puțin nu constant pe o perioadă mai mare de timp. S-a trăit doar din salariu, cel mult, doar pentru perioade limitate de timp, din venituri provenite din ore suplimentare. Iar nevoile familiei erau destul de mari, din ce în ce mai mari pe măsură ce trecea timpul. Singura soluție de a duce un trai decent, fără a strânge cureaua mai mult decât era necesar și fără a periclita sănătatea și imaginea generală a fiecăruia dintre noi, era să nu se cheltuie bani pe lucruri ce nu erau prioritare în acel moment. Venituri suplimentare nu se găseau la tot pasul, iar ceea ce se găsea presupunea extinderea muncii și a efortului peste o limită ce s-ar fi dovedit periculoasă pentru sănătate, întrucât ar fi putut duce la epuizare inutilă.  Ca atare, la un moment dat ne-am dat seama că se impunea o deviză de tipul #farabaniaruncati. Una dintre primele soluții de economisire a banilor era cumpărarea oricărui produs posibil la un preț cât

Încă departe...

 La început a fost doar o ştire de presă. O ştire ca oricare alta. Cum că, undeva în China, a apărut un virus nou care îşi extinde cu repeziciune aria de potențială răspândire a infectărilor umane. Oricăt s-ar fi încercat totuși să se treacă cu vederea acest fapt, oricât de mult s-ar fi încercat, ipotetic vorbind, să se ascundă faptele, amploarea crescută a fenomenului nu putea fi trecută cu vederea. Nu era prima molimă apărută pe pământ. Au fost de-a lungul istoriei umane dezastre de această natură care au decimat comunități întregi și au semănat spaimă și teroare. Împotriva acestor molime s-a încercat tot ce era omenește posibil, în acele vremuri pentru a stopa extinderea lor. Nu s-a reușit, dar măcar s-a încercat cu priceperea din acele vremuri. Și s-a încercat să se înțeleagă fenomenul pentru a se lupta cu mai multă eficiență.  Spitalele erau asaltate de persoane infectate. Erau pline de bolnavi în stare mai ușoară sau mai gravă, cei gravi fiind din ce în ce mai mulți. Aveau de suf

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent Și ce era pe punctul să intre-n faliment, Se da de ceasul morții, de foame să nu crape Și din dificultate cu chiu cu vai să scape. Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe, În tril de păsărele și chiorăit de mațe Și adormi de foame, ca anesteziată, Când se trezi deodată subit înviorată. Pesemne că visase cuvântu-acela magic… Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic, Luă din farmacie fără regret sau frâu, Purcoi de laxative și le-aruncă în râu, Mai sus de locul unde veneau când li-era sete, În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete. Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,  În pragul farmaciei exact ca înainte. După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie, Că fiarele în masă aveau pântecăraie Și au venit degrabă, aproape-n agonie, Să ceară tratamente și sfat la farmacie. Vulpița cea vicleană le asculta pe toate, Le întreba de dietă, de-au labele curate Și cu cinism le scoase brutal din letargie, Spunând că în mod sigu

Baia care mă defineşte

 De ceva vreme privesc cu jind peste tot interiorul băii proprii. S-ar cere cam de multișor o reparație (aproape) capitală. Recunosc! Nu s-au mai făcut de mult timp modificări majore la nivelul băii, deși este folosită aproape la fel de frecvent ca și bucătăria. Adevărul este că umezeala destul de intensă de la acest nivel, atât cea produsă de mine cât și cu ajutorul dat de vecina de deasupra mea, a produs o vătămare destul de puternică mai ales a unei părți din tavan și nu numai. Așa că este necesar luarea urgentă de măsuri pentru a remedia degradarea băii până nu este prea târziu, în ideea că vor fi necesare mai profunde la nivelul băii și/sau reparații și în restul locuinței. Deocamdată nu este necesară schimbarea completă a gresiei și faianței din baie. Poate doar „cârpeli” pe ici pe colo. Dar, pe lângă repararea pereților și tavanului, s-ar cere și o schimbare, cel puțin parțială, a mobilierului din baie. O idee ar fi inspirația dată de mobilierul de baie de la SaviniDue , indifer

La vaccinare

 De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!! Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale. În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic

Dincolo de ştiri...

 Pentru unii, un articol de presă ca cel de mai jos poate părea o ştire seacă de presă: Preot răpus de Covid Știre publicată în urmă cu   17 ore,   în data de   9 noiembrie 2020 Autor   Monitorul de Neamț și Roman ■ părintele Gheorghe Miron a trecut la cele veşnice, decesul survenind în seara zilei de duminică, 8 noiembrie ■ a fost în slujba bisericii şi a enoriaşilor timp de aproximativ 45 de ani ■ Printre persoanele răpuse de virusul ucigaş se află şi un îndrăgit preot ortodox din Arhiepiscopia Romanulu şi Bacăului, Gheorghe Miron, care avea 78 de ani. „Drept măritori creştini, cu întristare vă aducem la cunoştinţă că, în seara zilei de duminică, 8 noiembrie, părintele nostru, Gheorghe Miron, a fost chemat la Domnul, Părintele, care a slujit timp de 34 de ani, pînă la pensionare şi alţi 10 ani după la Sfîntul Altar al bisericii noastre, acum liturgiseşte în ceruri. Părintele nostru ne va lipsi mult, pentru că nouă, preoţilor, ne-a fost un model de rîvnă şi responsabilitate în slujire