Treceți la conținutul principal

Clasament final Spring SuperBlog 2021

 

Bun găsit, superbloggeri! Iată-ne ajunși la finalul celei de-a 22-a ediții, una dintre cele mai dificile din istoria proiectului.

Vă mulțumim pentru implicare și vă felicităm că ați dat curs provocării creative și ați pus rotițele în mișcare alături de noi primăvara aceasta! Am învățat multe împreună cu voi și de la voi. Bravo tuturor!

Iată, așadar, clasamentul final Spring SuperBlog 2021 (cu bold sunt marcați finaliștii, cei care au participat la toate probele):

#ConcurentBlogPuncte
1Ramona – Cătălina AnastasiuCăsuța Anastasiilor1664
2Diana – Elena GoleDe-ale Dianei1656
3Mirela CrețanGălăgie’n cap1649
4Alexandra – Anamaria CardelInefabil1641
5Ana-Maria HallerDusă cu cartea & Lady In Black1638
6Simona-Oxana RusinescuO carte nescrisă1633
7Răzvan Lupitu99xp1625
8Magda MihalacheFila de poveste – magdamihalache.blogspot.com1620
9Raluca AnghelE un mic secret1616
10Alexandra RadaTradiții și delicii1614
11Daniela VereșMoments. memories. emotions1605
12Mari FlămânzeanuCopper attitude1599
13Andreea Mihaela Hristea LazărChestiuni serioase1599
14Cristina Ioana CofaruCristina Cofaru1594
15Oana LambracheOanaLambrache.ro1590
16Lăcrămioara NeamțuBookmymind1585
17Florina Popa DumșeColț de suflet1585
18Dana-Maria JugăursBibelou1582
19Violeta GiolPovești de neadormit1581
20Luminița TudosăMagia cuvintelor1580
21Andreea ZlatanAndreeaSimonaZlatan1574
22Emil CălinescuEmilcalinescu.eu, Citestemil.ro, Cinemil.ro, Halestemil.ro1564
23Giovana CosteaGiovandis1563
24Ioana Adriana Oiegaș & Lucia KalloSouldiva1553
25Grațiela Țiplea BosancuFete cu defecte1542
26Agnes GottfertTrico lona1540
27Denisa GrigorașAtitudine slabă1538
28Ramona LengyelInformații prețioase & Drumul fericirii1530
29Larisa-Maria MustațăSă călătorim1530
30Cristian Lucian HatschnerCluc & Mendre1521
31Valentin TomaMoromete1441
32Cristina ScacunJurnal din timpul pandemiei1397
33Andra – Corina VrabieAndrakat1374
34Raluca BrezniceanuRalucaBrezniceanu1253
35Irina Georgiana Țonef FilipOrdine sau dezordine & Pentru mame de gemeni1101
36Oana Almona ȚileaAlmona călătorește1040
37Adriana PopaA capriccio994
38Daniel AnastasiuNebunelul987
39Laura IacobFamilia mea – blogul care te inspiră936
40Ștefan Bogdan TrepădușUn poet pierdut, Agenția False Press, Gadget4U895
41Mara RusIncabinadeproba853
42Daniela ToaderTransmiteri816
43Iulia MolotacSophisticatedwords.wordpress.com812
44Ana Maria BlendeaAnamariaB812
45Camelia CălinLinistea mea792
46Simona Raluca TuriceanuJollysweet780
47Diana NițăMy wanted place621
48Adelina NăstasăBeauty with Adelina N.554
49Sebastian Constantin TârnoveanuUnaAltaCuCostica543
50Mirela ȘchiopuFemeie zburătoare neidentificată537
51Ioana TrifSlasha cu de toate533
52Givan IuseinLa Gigel443
53Silvia PuiuRayuela’s blog436
54Dumitru StoicaIarba fiarelor369
55Eniko-Beatrice KovacsKovacs Eni369
56Grațiela Teodora Florescu VladGratielaVlad.ro & gratielavlad.blogspot.com365
57Mariana-Evelina PetricăCarrusel358
58Alexandra EnacheJust me357
59Răzvan DobreRăzvan Dobre289
60Irina Cristina ȚenuDe-ale vieții cu Irina288
61Elena VladSunt sanatos – sfaturi pentru sanatatea ta276
62Veronica GavrilCititi.iubiti.traiti272
63Luiza SimulescLuiza Simulesc268
64Lidia CodreaLumea din jurul tau194
65Alexandra – Mihaela Olar-PopLe savoir184
66Aurora Liliana DogaruLecturi aromantice160
67Daiana SlăvuțeanuDaiana96
68Aniela CiugureanuLumea Anielei95
69Roxana Elena TrandafirIn cautarea sperantei93
70Ella Maria MarinScriitoarea.eu93
71Daria ScripcaruCapsula cu idei91
72Alexandru-Dumitru ManoiuBlogul fara nume90
73Georgiana MoldovanBlogulmeuAnna89
74Gabriel IliescuCumparaturi online!85

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un nimeni!!!...

  Dacă mă gândesc mai bine, în ultima vreme mi s-a confirmat o bănuială pe care o aveam de mulți ani și care preferam să nu fie adevărată. Nici acum nu pot accepta faptul că pentru cei aflați la conducere, la nivel local sau mai sus, sunt un NIMENI, un oarecare bun doar ca și sac de box și otreapă de spălat mizeria de pe jos, dar se pare că asta este realitatea. În ultimii 12 ani, să zicem cu aproximație, orașul în care trăiesc și lucrez a fost condus și administrat mai bine sau mai puțin bine de reprezentanții unei anumite formațiuni politice. De fapt aceeași oameni cameleonici care au trecut dintr-o formațiune politică în alta, după cum își simțeau șansele de a-și menține același scaun în postul de conducere, măcar același loc dacă nu unul mai înalt și mai confortabil. În timp ce noi încercam să supraviețuim la un nivel extrem de scăzut de trai. Puteam să schimbăm situația la fiecare votare. Dar cei mai mulți erau cuprinși de o (in)explicabilă lehamite, de parcă ar fi spus: „Oricum n

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

 Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei. În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare. 1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive. Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat de

În fond... De ce un asemenea jurnal?

 De ce jurnal? Pentru că, printre altele, una dintre funcțiile pe care le poate avea un blog este aceea de jurnal. Nu! Nu vă gândiți la un jurnal mai mult sau mai puțin intim. Nu! Mai degrabă un soi de literatură în stil jurnalistic, ziaristic, documentar... Cam mult spus, dar.... De ce jurnal de pandemie? Pur și simplu... „la plesneală”, cum obișnuiesc să spun uneori. Adică la întâmplare. Sau poate că nu... Să ne întoarcem în urmă cu ceva luni. Mai multe luni. Poate chiar un an de zile... aproape... Pe undeva, în Extremul Orient, mai precis în China (localitatea, mai mult chiar zona nu prea are importanță), un virus nou începea să-și facă de cap. Probabil era ceva ce atacase până atunci sălbăticiunile locului, liliecii zice-se, și dintr-un moft de parazit ce vrea o diversitate într-ale gazdelor, a început să atace oamenii. Teren virgin, neexplorat, nefolosit, nepregătit să primească un asemenea atac.Ca atare, atacul a intrat ca-n brânză, cum s-ar zice. Și atacatorul a început să profi

Fără bani aruncați

 Niciodată de când mă știu nu am avut venituri mari în familie, cel puțin nu constant pe o perioadă mai mare de timp. S-a trăit doar din salariu, cel mult, doar pentru perioade limitate de timp, din venituri provenite din ore suplimentare. Iar nevoile familiei erau destul de mari, din ce în ce mai mari pe măsură ce trecea timpul. Singura soluție de a duce un trai decent, fără a strânge cureaua mai mult decât era necesar și fără a periclita sănătatea și imaginea generală a fiecăruia dintre noi, era să nu se cheltuie bani pe lucruri ce nu erau prioritare în acel moment. Venituri suplimentare nu se găseau la tot pasul, iar ceea ce se găsea presupunea extinderea muncii și a efortului peste o limită ce s-ar fi dovedit periculoasă pentru sănătate, întrucât ar fi putut duce la epuizare inutilă.  Ca atare, la un moment dat ne-am dat seama că se impunea o deviză de tipul #farabaniaruncati. Una dintre primele soluții de economisire a banilor era cumpărarea oricărui produs posibil la un preț cât

O ChocoTelegramă - cadou din ciocolată

 Îmi amintesc cu nostalgie de aniversările zilelor mele de naștere de pe când eram încă copil. Fie că erau doar în familie sau între colegi, întotdeauna erau cadouri. Iar unul dintre cadouri era mereu același, cel primit de la bunica mea: un imens tort cu cremă de ciocolată. Atâta vreme cât a fost în putere, ea îmi făcea tortul, mare, dulce și frumos ornat. Și făcut în casă de mâinile ei. Deși nu sunt mare amatoare de dulciuri, duc dorul întotdeauna acelor cofeturi, fie că le primesc la ocazii festive, fie că le mănânc fără un pretext anume. Și oricât de sofisticate ar fi cadourile primite la ocazii festive, cred că unele dintre cele mai fine, delicate și... delicioase daruri sunt variatele cadouri de ciocolată. De regulă sau mai bine spus cel mai frecvent mi se oferă cadouri de ciocolată, de calitate bună, e adevărat, dar fără prea multe pretenții. Dar mărturisesc că duc dorul produselor de ciocolată fină, care ți se topește spontan în gură, umplând-o de o aromă fină. Copil fiind, am

Baia care mă defineşte

 De ceva vreme privesc cu jind peste tot interiorul băii proprii. S-ar cere cam de multișor o reparație (aproape) capitală. Recunosc! Nu s-au mai făcut de mult timp modificări majore la nivelul băii, deși este folosită aproape la fel de frecvent ca și bucătăria. Adevărul este că umezeala destul de intensă de la acest nivel, atât cea produsă de mine cât și cu ajutorul dat de vecina de deasupra mea, a produs o vătămare destul de puternică mai ales a unei părți din tavan și nu numai. Așa că este necesar luarea urgentă de măsuri pentru a remedia degradarea băii până nu este prea târziu, în ideea că vor fi necesare mai profunde la nivelul băii și/sau reparații și în restul locuinței. Deocamdată nu este necesară schimbarea completă a gresiei și faianței din baie. Poate doar „cârpeli” pe ici pe colo. Dar, pe lângă repararea pereților și tavanului, s-ar cere și o schimbare, cel puțin parțială, a mobilierului din baie. O idee ar fi inspirația dată de mobilierul de baie de la SaviniDue , indifer

Încă departe...

 La început a fost doar o ştire de presă. O ştire ca oricare alta. Cum că, undeva în China, a apărut un virus nou care îşi extinde cu repeziciune aria de potențială răspândire a infectărilor umane. Oricăt s-ar fi încercat totuși să se treacă cu vederea acest fapt, oricât de mult s-ar fi încercat, ipotetic vorbind, să se ascundă faptele, amploarea crescută a fenomenului nu putea fi trecută cu vederea. Nu era prima molimă apărută pe pământ. Au fost de-a lungul istoriei umane dezastre de această natură care au decimat comunități întregi și au semănat spaimă și teroare. Împotriva acestor molime s-a încercat tot ce era omenește posibil, în acele vremuri pentru a stopa extinderea lor. Nu s-a reușit, dar măcar s-a încercat cu priceperea din acele vremuri. Și s-a încercat să se înțeleagă fenomenul pentru a se lupta cu mai multă eficiență.  Spitalele erau asaltate de persoane infectate. Erau pline de bolnavi în stare mai ușoară sau mai gravă, cei gravi fiind din ce în ce mai mulți. Aveau de suf

Dr. ing. Cristian Andriesei: „Modelarea pandemică între inexistență și improvizație” (II)

  Cristian Andriesei Pe fondul dimensiunii excesiv de mari a acestui articol, am decis să adopt un stil de referențiere care să ajute cititorul în identificarea punctuală și rapidă a referințelor, în consecință am inserat referințele imediat după fiecare secțiune în care sunt menționate, cu numerotare distinctă. Trebuie să menționez că ideea unui asemenea articol am avut-o încă din primăvara acestui an, atunci când am descoperit câteva referințe științifice, în speță cărți de specialitate. Acestea spuneau niște lucruri cu adevărat incredibile la acel moment, lucrurile cunoscute deja științific și, mai ales, lecțiile învățate până acum la nivel mondial din experiențele pandemice anterioare, contrastând cu puținul transmis oficial românilor și instrumentat la nivel guvernamental de-a lungul anilor cu privire la dezvoltarea unor protocoale de contracarare a virusurilor transmise pe cale respiratorie (protocoale care încă nu există la 30 de ani după Revoluția din ’89!). Da

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent Și ce era pe punctul să intre-n faliment, Se da de ceasul morții, de foame să nu crape Și din dificultate cu chiu cu vai să scape. Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe, În tril de păsărele și chiorăit de mațe Și adormi de foame, ca anesteziată, Când se trezi deodată subit înviorată. Pesemne că visase cuvântu-acela magic… Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic, Luă din farmacie fără regret sau frâu, Purcoi de laxative și le-aruncă în râu, Mai sus de locul unde veneau când li-era sete, În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete. Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,  În pragul farmaciei exact ca înainte. După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie, Că fiarele în masă aveau pântecăraie Și au venit degrabă, aproape-n agonie, Să ceară tratamente și sfat la farmacie. Vulpița cea vicleană le asculta pe toate, Le întreba de dietă, de-au labele curate Și cu cinism le scoase brutal din letargie, Spunând că în mod sigu

Un parchet nou la o casă veche

 Recunosc... Au trecut ani buni de când m-am mutat „în casă nouă”. Vorba vine, este apartamentul unei mătușe, care locuia împreună cu părinții ei, adică bunicii mei. După 13 ani de când s-au mutat ei din vechea casă în noul apartament, care atunci era nou pe bune, a murit bunicul meu. După 40 de zile a murit și mătușa. A rămas ca singur locatar bunica supraviețuitoare care, simțind că nu mai are nici ea mult de trăit, a făcut demersurile necesare pentru a fi eu proprietarul de drept. După încă 8 ani a murit și ea. Ca atare, rămâneam eu proprietarul nu numai de drept ci și de fapt. Dar parcă încă nu mă trăga inima să mă mut. Parcă spiritul bunicii încă mai locuia acolo. Este drept că bunicii și mătușa, în timpul vieții lor, au întreținut și îmbunătățit apartamentul cât de bine s-a putut. Dar mai erau multe de făcut. Cum încă nu mă trăgea inima să mă mut în apartament, dar eram conștientă că o voi face într-o zi, am început, cu ajutorul părinților, să investesc mai departe în el. După po