Treceți la conținutul principal

Ghici cine vine la… prânzul de Paști?!

 Deja pentru credincioşii catolici este perioada de sărbătoare a Paştilor. Cu o lună de zile înaintea ortodocşilor. Si ca în fiecare an în această perioadă orice sau aproape orice român intră în perioada febrilă a pregătirilor.

Personal vorbind, cred că orice sărbătoare înseamnă în primul rând atmosfera spirituală, psihică, cu semnificații specifice contextului fiecărei sărbători în parte. Și mai puțin alimentația, masa în sine. Dar cum de la teorie la practică este o distanță destul de mare uneori, astfel încât teoria nu se aplică în practică 100% ca la carte, recunosc că mai întotdeauna masa festivă sau mai puțin festivă din ziua sau zilele de sărbătoare are un specific aparte atât ca meniu cât și ca tovarăși de petrecere.

Pentru mine, orice sărbătoare este un bun prilej de a redeveni copil. Nu neapărat pentru a primi cadouri, căci aproape întotdeauna sărbătoarea este un cadou în sine pentru mine, mai ales prin atmosfera creată. Dacă la Crăciun, când îmi sărbătoresc și ziua onomastică, atmosfera este dată de dantelăria zăpezii, ninsorii, florilor de gheață de pe geam sau a chiciurei de pe ramurile copacilor, a colindelor și a poveștilor despre Moș Crăciun, sărbătoarea de Paști este sărbătoarea primăverii și a renașterii.Dacă de Crăciun redevin copil, de Paști simt că întineresc și mă trezesc la viață.

Aș vrea să redevin copil de Paști, sau măcar să întineresc cu câțiva ani buni. Pentru asta mi-ar fi de folos și suficiente câteva elemente...

  • În primul rând atmosfera de sărbătoare. Nu doar religios, deși tocmai de aici se pornește. Pe lângă sărbătoarea în sine ar trebui să simt din plin renașterea naturii din jurul meu. Să simt căldura soarelui mângâindu-mă peste tot corpul, să simt parfumul vegetației trezite la viață.
  • Mi-aș dori să simt atmosfera de poveste. Să ascult poveștile din copilărie și poveștile de acum spuse de o voce de poveste. Mă gândesc, de pildă, la vocea inconfundabilă a doamnei Irina Margareta Nistor, cea care mi-a umplut copilăria cu poveștile fascinante ale desenelor de animație și ale filmelor străine, atât de rare în acea perioadă...
  • Mi-aș dori un meniu simplu, tradițional, dar deosebit de cel de până acum. Cu consistența dată de abundența de carne, lactate și ouă, dar și bogat în vegetale verzi și proaspete. Nu cred că aș renunța la o ciorbă bogată de carne și foarte multe zarzavaturi și frunze verzi și nici la drobul tradițional făcut din carne, ouă și verdeață multă.

Pentru a pregăti toate aceste rețete tradiționale de Paște cu siguranță aș avea nevoie de toate ustensilele necesare. Din toate categoriile de electrocasnice Franke aș avea cu siguranță nevoie de plita și cuptor Franke pentru prepararea termică a tuturor acestor produse.

  Nu este nevoie decât să prepari produsul conform rețetei. Și să pui totul pe plită sau la cuptor. Și apoi aparatele acestea performante își vor face treaba aproape singure.

Timpul pregătirilor se va apropia de sfârșit cu puțin înainte de sărbătoare. Numai bine pentru a petrece bine și frumos toată perioada de sărbătoare care va marca trecerea spre o nouă viață

Articol scris pentru Spring Superblog 2021

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un nimeni!!!...

  Dacă mă gândesc mai bine, în ultima vreme mi s-a confirmat o bănuială pe care o aveam de mulți ani și care preferam să nu fie adevărată. Nici acum nu pot accepta faptul că pentru cei aflați la conducere, la nivel local sau mai sus, sunt un NIMENI, un oarecare bun doar ca și sac de box și otreapă de spălat mizeria de pe jos, dar se pare că asta este realitatea. În ultimii 12 ani, să zicem cu aproximație, orașul în care trăiesc și lucrez a fost condus și administrat mai bine sau mai puțin bine de reprezentanții unei anumite formațiuni politice. De fapt aceeași oameni cameleonici care au trecut dintr-o formațiune politică în alta, după cum își simțeau șansele de a-și menține același scaun în postul de conducere, măcar același loc dacă nu unul mai înalt și mai confortabil. În timp ce noi încercam să supraviețuim la un nivel extrem de scăzut de trai. Puteam să schimbăm situația la fiecare votare. Dar cei mai mulți erau cuprinși de o (in)explicabilă lehamite, de parcă ar fi spus: „Oricum n

Vreau/Nu vreau să mă vaccinez

 Și a început procesul de vaccinare. Cu prima linie... În care intru și eu, fiind cadru medical. Și în a doua linie va intra tatăl meu, ca fiind persoană aflată în grupa de risc, fiind vârstnic și cu boli asociate, datorate vârstei. În principiu vorbind, ambii dorim să ne vaccinăm. Avem desigur liberul arbitru, deci posibilitatea de a alege. Și avem de ales, la urma urmei, între două variante: boala sau evitarea ei prin vaccinare. 1. Boala este prima variantă. Greu de evitat în această perioadă din mai multe motive. Agentul care o provoacă este un virus. Nu un parazit, care poate fi văzut cu ochiul liber, sub lupă sau un microscop optic cu o putere de mărire nu prea mare. Nu o bacterie, care poate fi văzută la un microscop optic aflat la îndemâna oricărui laborator de analize și care în plus poate fi cultivată în laborator și identificată imediat ce apar culturile și în plus, ulterior, putându-se cerceta care antibiotic îi poate veni de hac. Ci un virus, care nu poate fi identificat de

În fond... De ce un asemenea jurnal?

 De ce jurnal? Pentru că, printre altele, una dintre funcțiile pe care le poate avea un blog este aceea de jurnal. Nu! Nu vă gândiți la un jurnal mai mult sau mai puțin intim. Nu! Mai degrabă un soi de literatură în stil jurnalistic, ziaristic, documentar... Cam mult spus, dar.... De ce jurnal de pandemie? Pur și simplu... „la plesneală”, cum obișnuiesc să spun uneori. Adică la întâmplare. Sau poate că nu... Să ne întoarcem în urmă cu ceva luni. Mai multe luni. Poate chiar un an de zile... aproape... Pe undeva, în Extremul Orient, mai precis în China (localitatea, mai mult chiar zona nu prea are importanță), un virus nou începea să-și facă de cap. Probabil era ceva ce atacase până atunci sălbăticiunile locului, liliecii zice-se, și dintr-un moft de parazit ce vrea o diversitate într-ale gazdelor, a început să atace oamenii. Teren virgin, neexplorat, nefolosit, nepregătit să primească un asemenea atac.Ca atare, atacul a intrat ca-n brânză, cum s-ar zice. Și atacatorul a început să profi

O ChocoTelegramă - cadou din ciocolată

 Îmi amintesc cu nostalgie de aniversările zilelor mele de naștere de pe când eram încă copil. Fie că erau doar în familie sau între colegi, întotdeauna erau cadouri. Iar unul dintre cadouri era mereu același, cel primit de la bunica mea: un imens tort cu cremă de ciocolată. Atâta vreme cât a fost în putere, ea îmi făcea tortul, mare, dulce și frumos ornat. Și făcut în casă de mâinile ei. Deși nu sunt mare amatoare de dulciuri, duc dorul întotdeauna acelor cofeturi, fie că le primesc la ocazii festive, fie că le mănânc fără un pretext anume. Și oricât de sofisticate ar fi cadourile primite la ocazii festive, cred că unele dintre cele mai fine, delicate și... delicioase daruri sunt variatele cadouri de ciocolată. De regulă sau mai bine spus cel mai frecvent mi se oferă cadouri de ciocolată, de calitate bună, e adevărat, dar fără prea multe pretenții. Dar mărturisesc că duc dorul produselor de ciocolată fină, care ți se topește spontan în gură, umplând-o de o aromă fină. Copil fiind, am

Fără bani aruncați

 Niciodată de când mă știu nu am avut venituri mari în familie, cel puțin nu constant pe o perioadă mai mare de timp. S-a trăit doar din salariu, cel mult, doar pentru perioade limitate de timp, din venituri provenite din ore suplimentare. Iar nevoile familiei erau destul de mari, din ce în ce mai mari pe măsură ce trecea timpul. Singura soluție de a duce un trai decent, fără a strânge cureaua mai mult decât era necesar și fără a periclita sănătatea și imaginea generală a fiecăruia dintre noi, era să nu se cheltuie bani pe lucruri ce nu erau prioritare în acel moment. Venituri suplimentare nu se găseau la tot pasul, iar ceea ce se găsea presupunea extinderea muncii și a efortului peste o limită ce s-ar fi dovedit periculoasă pentru sănătate, întrucât ar fi putut duce la epuizare inutilă.  Ca atare, la un moment dat ne-am dat seama că se impunea o deviză de tipul #farabaniaruncati. Una dintre primele soluții de economisire a banilor era cumpărarea oricărui produs posibil la un preț cât

Încă departe...

 La început a fost doar o ştire de presă. O ştire ca oricare alta. Cum că, undeva în China, a apărut un virus nou care îşi extinde cu repeziciune aria de potențială răspândire a infectărilor umane. Oricăt s-ar fi încercat totuși să se treacă cu vederea acest fapt, oricât de mult s-ar fi încercat, ipotetic vorbind, să se ascundă faptele, amploarea crescută a fenomenului nu putea fi trecută cu vederea. Nu era prima molimă apărută pe pământ. Au fost de-a lungul istoriei umane dezastre de această natură care au decimat comunități întregi și au semănat spaimă și teroare. Împotriva acestor molime s-a încercat tot ce era omenește posibil, în acele vremuri pentru a stopa extinderea lor. Nu s-a reușit, dar măcar s-a încercat cu priceperea din acele vremuri. Și s-a încercat să se înțeleagă fenomenul pentru a se lupta cu mai multă eficiență.  Spitalele erau asaltate de persoane infectate. Erau pline de bolnavi în stare mai ușoară sau mai gravă, cei gravi fiind din ce în ce mai mulți. Aveau de suf

Pandemia animalelor

 Pandemia animalelor O vulpe, farmacistă, ce nu avea talent Și ce era pe punctul să intre-n faliment, Se da de ceasul morții, de foame să nu crape Și din dificultate cu chiu cu vai să scape. Se puse deci la umbră, clocind doar gânduri hoațe, În tril de păsărele și chiorăit de mațe Și adormi de foame, ca anesteziată, Când se trezi deodată subit înviorată. Pesemne că visase cuvântu-acela magic… Și înghițind degrabă chiar și-un antinevralgic, Luă din farmacie fără regret sau frâu, Purcoi de laxative și le-aruncă în râu, Mai sus de locul unde veneau când li-era sete, În grupuri mari, jivine, să bea pe îndelete. Fugi apoi acasă și se-așeză cuminte,  În pragul farmaciei exact ca înainte. După vreo două ceasuri, porni o hărmălaie, Că fiarele în masă aveau pântecăraie Și au venit degrabă, aproape-n agonie, Să ceară tratamente și sfat la farmacie. Vulpița cea vicleană le asculta pe toate, Le întreba de dietă, de-au labele curate Și cu cinism le scoase brutal din letargie, Spunând că în mod sigu

Baia care mă defineşte

 De ceva vreme privesc cu jind peste tot interiorul băii proprii. S-ar cere cam de multișor o reparație (aproape) capitală. Recunosc! Nu s-au mai făcut de mult timp modificări majore la nivelul băii, deși este folosită aproape la fel de frecvent ca și bucătăria. Adevărul este că umezeala destul de intensă de la acest nivel, atât cea produsă de mine cât și cu ajutorul dat de vecina de deasupra mea, a produs o vătămare destul de puternică mai ales a unei părți din tavan și nu numai. Așa că este necesar luarea urgentă de măsuri pentru a remedia degradarea băii până nu este prea târziu, în ideea că vor fi necesare mai profunde la nivelul băii și/sau reparații și în restul locuinței. Deocamdată nu este necesară schimbarea completă a gresiei și faianței din baie. Poate doar „cârpeli” pe ici pe colo. Dar, pe lângă repararea pereților și tavanului, s-ar cere și o schimbare, cel puțin parțială, a mobilierului din baie. O idee ar fi inspirația dată de mobilierul de baie de la SaviniDue , indifer

La vaccinare

 De luni dimineaţa, pentru două săptămâni (deocamdată!), sunt „prinsă”, ca medic coordonator, la unul dintre centrele de vaccinare din oraș. În sfârșit, acțiune!!! Îmi era dor de o campanie de vaccinare. Încă de la începutul activității mele ca medic școlar, am participat la multe campanii de vaccinare prin școli, în care administram vaccinurile din schema națională de vaccinare la sute de elevi. Deși de câțiva ani sarcina vaccinărilor a căzut exclusiv pe medicii de familie, am apucat totuși să acumulez în ani de zile experiența vaccinării a sute, mii, zeci de mii de elevi. Vaccinare și revaccinare. Toți au supraviețuit vaccinărilor, cu reacții secundare reduse atât ca număr cât și ca intensitate. În plus, au fost feriți de contactarea unor boli care puteau fi severe pe măsură ce înaintau în vârstă și care puteau da complicații severe, potențial fatale. În Roman probabil vor fi șapte echipe de vaccinare repartizare în trei centre. Eu voi face parte din una dintre ele. Programul? Zilnic

Dincolo de ştiri...

 Pentru unii, un articol de presă ca cel de mai jos poate părea o ştire seacă de presă: Preot răpus de Covid Știre publicată în urmă cu   17 ore,   în data de   9 noiembrie 2020 Autor   Monitorul de Neamț și Roman ■ părintele Gheorghe Miron a trecut la cele veşnice, decesul survenind în seara zilei de duminică, 8 noiembrie ■ a fost în slujba bisericii şi a enoriaşilor timp de aproximativ 45 de ani ■ Printre persoanele răpuse de virusul ucigaş se află şi un îndrăgit preot ortodox din Arhiepiscopia Romanulu şi Bacăului, Gheorghe Miron, care avea 78 de ani. „Drept măritori creştini, cu întristare vă aducem la cunoştinţă că, în seara zilei de duminică, 8 noiembrie, părintele nostru, Gheorghe Miron, a fost chemat la Domnul, Părintele, care a slujit timp de 34 de ani, pînă la pensionare şi alţi 10 ani după la Sfîntul Altar al bisericii noastre, acum liturgiseşte în ceruri. Părintele nostru ne va lipsi mult, pentru că nouă, preoţilor, ne-a fost un model de rîvnă şi responsabilitate în slujire